Oamenii din epoca în care a fost construită casa

06 May 2015

Pe strada I.L. Caragiale au stat cândva persoane importante în epoca lor iar asta este un ajutor important în desluşirea contextului în care a fost construită casa de la nr. 11. Ajutorul constă în relaţia pe care o putem face cu evoluţia diviziunii proprietăţilor şi a numerotării acestora pentru că numele acestor personaje sunt cuprinse în diversele anuare sau almanahuri bucureştene care le indică nu numai numele ci şi profesia dar, mai important, le indică adresele. Fără acest ajutor ne putem baza doar pe două planuri ale oraşului – cel din 1895-1899 şi cel din 1911 – care să indice numele proprietarilor şi numerotarea poştală.

 

Extras din planul oraşului realizat în 1895-1899
 

Extras din planul oraşului din 1911
 

Ne-am mai putea baza şi pe planul de aliniere al străzii Rotarilor ce face acelaşi lucru la un moment neidentificat sau pe planul de aliniere al străzii Ermitului (azi Aaron Florian) din 1888. Înarmaţi cu aceste date putem vedea cum a evoluat numerotarea poştală căci, deşi planul din 1895 consacră amprenta casei actuale la nr. 5 sub numele „Fotino”, între proprietarii Matei Corbescu la nr. 3 şi Alex. Constantinescu[1] la nr. 7, din lectura planurilor de aliniere anterioare menţionate mai sus şi din anuarele capitalei mai vechi rezultă că, la un moment dat, această parcelă ar fi putut avea numărul 3 bis. Aşadar Corbescu de la nr. 3 i-a vândut teren lui Fotino? Sau Fotino a cumpărat de la proprietarul anterior, al cărui nume nu apare pe planul de aliniere al străzii Rotarilor nedatat? E Fotino primul proprietar al terenului astfel divizat, cum arată linia roşie adăugată pe acel plan, ceea ce ar însemna că el a şi construit această casă? Acest Fotino se regăseşte încă din 1883 la această adresă căci Anuarul Bucureştiului din acel an ne dezvăluie că la nr. 3 bis locuia Arestomeni Fotino, pe atunci şeful spitalelor din cadrul Eforiei Spitalelor, o funcţie foarte importantă.

 

Extras din ghidul oraşului publicat de tipografia Gobl în 1883, cu indicarea prenumelui Arestomeni
 

Numele Arestomeni este o greşeală de redactare căci de-a lungul anilor, până inclusiv pe planul cadastral din 1911, acest nume apare ca „Aristomene” iar numele de familie mai este câteodată redactat „Photino”.

Extras din ghidul oraşului publicat de tipografia Gobl în 1885 cu indicarea lui A.Photino la nr. 3bis din strada Rotarilor.
 

În 1884, un eveniment anecdotic consemnat în Monitorul Oficial[2] îl confirmă pe Aristomene Fotino ca proprietar al casei din strada Rotarilor. Servitoarea sa îi furase nişte sticle de vin din pivniţă precum şi o tavă de argint. Informaţia este importantă căci confirmă existenţa unei pivniţe la această casă.

 

Extras din Monitorul Oficial din 14 martie 1884 care expune furtul comis de servitoarea lui Photino
 

Anul 1888 a fost unul de încercare pentru acest Aristomene Fotino căci din presa vremii aflăm că a fost implicat într-o „afacere” care l-a pus în situaţia de a demisiona în iulie şi de a fi cercetat apoi în justiţie. Se pare că nu i s-a reţinut până la urmă nicio vină căci în luna Noiembrie a aceluiaşi an se emitea o ordonanţă de neurmărire. Totuşi, pe „A.Fotino” îl mai regăsim şi mai târziu printre eforii spitalelor civile, deşi este indicat a fi doctor iar din alte surse îl aflăm a fi avocat iar din anuarul bucureştean din 1892 rezultă că era rentier. Confuzia de profesie ar putea fi lămurită mai târziu, în anul 1911, când în strada Rotarilor, la nr. 11 şi la nr. 5 regăsim atât pe Aristomene Fotino cât şi alţi doi Fotino, unul doctor şi unul avocat, probabil fii primului. Exista o continuitate a locuirii în zonă căci şi în cazul vecinului important de peste drum, a generalului Robescu de la nr. 12 regăsim în acelaşi an 1911 un alt Robescu, George, magistrat ce locuia la nr. 6.[3] Decenii la rând anuarele bucureştene îl identifică pe profesorul Mironescu locuind la nr. 14, acesta fiind atât profesor la şcoala de poduri şi şosele cât şi preşedinte al unei societăţi miniere sau administrator delegat al societăţii de bazalt artificial. Revenind la Aristomene Fotino, acesta înfiinţa în anul 1892 o societate comercială cu sediul în casa sa, prin asociere cu un anume Ciricleano. Firma se chema „Photino & Ciricleano” şi avea ca obiect de activitate „furnituri militare, civile şi orice alte întreprinderi, precum şi comision”[4]

Aceste date sunt importante pentru că, în lipsa autorizaţiei de construire, nu putem determina momentul edificării şi numele investitorului. Având în vedere toate aspectele descrise mai sus, este foarte probabil ca Aristomene Fotino să fi construit această casă înainte de prima menţionare a sa în acest loc al străzii, în 1883. El şi familia sa ar fi locuit aici mai bine de trei decenii, cel puţin până în 1914, când Almanach du High Life îl identifica la aceeaşi adresă.

 

image-line-break

 

[1] Anuarele bucureştene din 1892 şi 1893 îl indică avocat şi membru în consiliile de administraţie a „Primei societăţi de credit funciar rural” dar şi al Aşezămintelor Brâncoveneşti. Almanach du High Life din 1911 îl numeşte ministru al agriculturii. Al. Constantinescu a fost ministru al agriculturii în guvernele Ion I.C. Brătianu 2 şi 3, între 1909 şi 1910 respectiv între 1914 şi 1916.

[2] Monitorul Oficial, nr. 272/14(26) martie 1884

[3] Almanach du high life 1911, imprimeries réunies “Independenţa”

[4] Monitorul Oficial, nr. 90/24(5 august) iulie 1892