Parcela casei

16 Sep 2015

Mergând pe strada I.L.Caragiale, vedem astăzi un fond construit destul de des însă trebuie să ne imaginăm că, până către 1870, strada trebuie să fi fost un imens spaţiu verde căci vedem pe planul de aliniere nedatat, dar semnat de arhitectul capitalei Carol Kuchnowsky, că numărul parcelelor era mic iar casele puţine. O fotografie aeriană din 1927[1] mai cuprinde o rămăşiţă a acestei mase verzi ce trebuie să fi însufleţit strada odinioară.

 

Vedere aeriana din anul 1927 pe care este localizat cu roşu imobilul din str. I.L. Caragiale nr. 11.
 

Detaliu al imaginii aeriene cu marcarea perimetrului verde din zona numerelor 11 şi 13 de astăzi din strada I.L. Caragiale încadrat de reperele folosite pentru localizare – şcoala comunală din strada C.A. Rosetti şi biserica Batiştei
 

Pe segmentul dintre străzile Batiştei şi Sălciilor (Masaryk de azi), pe numerele pare erau 7 parcele iar pe numerele impare numai 5, situaţia fiind similară cu cea consemnată două decenii mai devreme, pe planul Jung din 1856.

 

Fragment din planul oraşului din anul 1856 cu localizarea străzi I.L. Caragiale de azi
 

Acest moment ne este ilustrat cu căsuţe amplasate aleator în teren, mai ales că traseele străzilor din zonă erau, la rândul lor, extrem de neregulate. O încercare de suprapunere a planurilor din 1911 şi a celui din 1856 este relativ greu de făcut în lipsa reperelor fixe, ţinând cont şi de imperfecţiunile topometrice ale fiecăruia dintre aceste planuri şi de orientarea lor diferită faţă de nordul magnetic, existând o diferenţă de aproximativ 11 grade. Totuşi, există câteva caracteristici clare ce permit o astfel de aproximare, una dintre acestea fiind parcela pe care mai târziu apare proprietatea „principelul Calimachi”. Această parcelă a conservat până în prezent un unghi ascuţit ce pătrunde până aproape în strada I.L. Caragiale. De asemenea, din vechea mare parcelă ce purtase cândva nr. Poştal 3 s-a desprins la nord terenul proprietăţii lui Aristomene Fotino, teren care se afla pe o inflexiune a străzii anterioare rectificării şi regularizării traseului său. Probabil că asta este şi justificarea orientării faţadei către stradă a casei actuale, orientare ce astăzi pare aleatorie. O observaţie mai atentă a planului din 1856 ne arată că tocmai direcţia veche a frontului parcelei, pornind de la proprietatea lui Alex Constantinescu către sud, pare să fie limita pe care s-a clădit actuala casă.

Suprapunere aproximativa a planurilor 1911 cu 1856
 

Prin urmare, rectificarea ulterioară a străzii a adăugat un mic triunghi de proprietate vechii parcele, generând o închidere la stradă pe care s-a amplasat mai târziu gardul metalic ce pare că nu are nicio legătură astăzi cu construcţia pe care o protejează.

 

Marcarea cu albastru a amprentei casei şi cu linie întreruptă roşie a dispunerii parcelei, aproximare rezultată din suprapunerea planurilor 1911 şi 1856
 

Parcela mai mare rămasă din vechea mare proprietate de la nr. 3, deţinută de avocatul Matei Corbescu, a sfârşit prin a fi împărţită în perioada interbelică într-o parcelare specifică vremii, pe fundătură, numită „aleea Corbescu”, astăzi intrarea I.L. Caragiale. Alte parcele învecinate, dimpotrivă, au fost comasate. Este cazul lotului vecin dinspre vest, cu acces din strada J.L. Calderon nr 46, unde magistratul G. N. Bagdat şi-a construit în 1908 o frumoasă vilă, existentă şi azi.

Deci am putea să concluzionăm după această evaluare a evoluţiei configurării parcelare că, dată fiind forma parcelei, a orientării faţadei către stradă, construirea actualei case din strada I.L.Caragiale nr. 11 s-a făcut înainte de finalizarea alinierii străzii, pe baza limitelor terenului iniţial consemnat pe planul din 1856. O lămurire a evoluţiei administrative a regularizării şi alinierii străzii poate duce la o datare mai exactă a clădirii precum şi a împrejmuirii ce este, fără îndoială, martoră a acestei rectificări de aliniere.

 

Pe planul actual al delimitări zonei construite protejate Batiştei se află marcate cu violet comasarea parcelelor din strada Calderon pentru edificarea casei G.N. Bagdat, parcelarea fundăturii existente în prezent ca Intrarea I.L. Caragiale, pe fosta proprietate Corbescu precum şi terenul principelui Calimachi ce poate fi folosit ca reper prinmenţinerea îndelungată a conturului specific, cu un unghi ascuţit al parcelei cu adresă din Batiştei care ajunge până în strada I.L. Caragiale
 

image-line-break

 

[1]Cadrul se află la Biblioteca Academiei Române fiind pus la dispoziţie de dl. Emanuel Bădescu